Seara de miercuri la Trimity

Azi am reusit sa merg la intalnirile de miercuri seara la Trinity. A fost super ! In afara de Barbara si John, a mai fost un tip de la o biserica baptista, negru, super-tipu, funny si foarte indragostit de Isus. si, in acelasi timp extrovertit. Au mai fost doua fete si un tip, cred ca toti sunt undergrazi. Am vorbit despre singuratate, despre felurile de singuratate care exista si care se gasesc si in Biblie. A fost minunat. Pentru ca discutiile cu oamenii astia sunt pe marginea unor chestii din Biblie, adica motivul asta e. Apoi, dupa ce citim, impartasim pareri, experiente personale, etc. Si iese un fel de discutie despre Domnul si relatia noastra cu El.

Si ce mi s-a mai parut super a fost ca se discuta despre chestii cumva lumesti, pe care le traim si noi, crestinii, desi, la modu ideal, nu ar trebui sa avem treaba cu ele. De exemplu eu, in mod normal, as fi zis, cum adica sa te simti singur, doar esti cu Domnul tot timpul? Si, cand totusi, ma simt singura am gandirea asta ca nu e crestinesc ce fac si ca chestia asta ma departeaza de Domnul, si, in mod automat, ma departez de Domnul. Adica cumva, negand chestia asta ca fiind normala, imi induc singura sa ma ascund de Domnul. Pe de alta parte, daca recunosti ca e normala chestia asta, atunci ramai OK si ca crestin. Adica Domnul stie ca noi gresim si ca nu suntem perfecti (si, Slava Domnului ca e asa si ca ne vedem limitele !!), totul e sa nu ne ascundem de El, ci sa ne recunoastem slabiciunile in fatza Lui, iar El va purta povara noastra.

La sfarsit, ne-am impartasit fiecare experientele legate de singuratate. Si eu am spus ca de cand sunt cu Domnul nu m-am simtit singura niciodata, in afara de seara in care am ajuns aici. Le-am povestit ca atunci cand imi zicea cineva in Ro ca o sa fiu singura aici si o sa-mi fie greu, in sinea mea, radeam si ma gandeam ca o sa fiu cu Domnul si ca n-o sa ma simt singura niciodata. Si in timp ce despachetam, in seara aia, am fost atat de suparata ca ce mi-a trebuit sa plec de acasa. A doua zi de dimineata ma simteam tot mizerabil. Eram atat de varza incat nici sa-I spun Domnului : "Doamne, te rog, ajuta-ma" nu puteam. Dar am luat Biblia, am citit niste Psalmi, si, brusc, am avut un moment in care am simtit bucuria si pacea Domnului. A fost unul din cele mai miraculoase momente din viata mea. Dar, intai, a trebuit sa trec prin experienta de a ma simti mizerabil singura pentru ca Domnul sa se poata arata si sa-mi dau seama cat de rau e fara El si cat de bine e cu El.

Negrul a zis ca "I like this girl" si John a zis ca "God is with me" si Laudat sa fie Domnul, pentru ca numai datorita a ceea ce face El in mine oamenii il vad si ca se arata lor asa si ca le vorbeste prin gura mea. Si Slava Domnului ca oamenii sunt deschisi la Cuvantul Domnului si ca le atinge inima ce le spun eu!

John le-a povestit ca eu sunt crestina de curand si m-au pus sa le povestesc cum am devenit crestina si chiar i-a interesat !! (a fost ciudat, pentru ca m-am obisnuit sa fiu intrebata chestii din politete si, de obicei, dau un raspuns evaziv si scurt dar acum oamenii chiar au vrut sa auda si a fost minunat sa le impartasesc experienta mea).