De cand sunt aici, am invatat atat de multe! Din pacate n-am apucat sa frecventez minunata biserica in care am fost mantuita prea mult, pentru ca Domnul m-a adus aici. Si datorita rugaciunilor fratilor si surorilor mele in Domnul, am gasit o biserica minunata si o gramada de prieteni crestini care ma sprijina si ma ajuta sa ma maturizez. Inima mea e plina de recunostinta pentru voi toti si rugaciunile voastre m-au ajutat si ma ajuta mai mult decat puteti sa va imaginati.
Simt nevoia sa scriu cateva cuvinte (paragrafe) despre ce inseamna sa fii crestin din ceea ce am invatat aici si din ce mi-a aratat Domnul. In primul rand, cred ca foarte multe biserici se pierd in amanunte si le scapa mesajul esential. Ca sa nu mai vorbesc de bisericile care predica mesajul grestit (de exemplu, cele cu pastori gay sau alte chestii de genul asta). Foarte multi crestini stiu multe chestii dar nu cunosc bazele a ceea ce inseamna sa fii copilul lui Dumnezeu.
Cred ca e foarte important sa cunosti Adevarul, pentru ca numai Adevarul te poate elibera. Orice chestie adiacenta nu face decat sa te incatuseze si mai mult.
Asadar, mai toata lumea care e mantuita stie ca Isus e Calea, Adevarul si Viata si numai prin El putem sa fim salvati. Cand Il primim pe Isus in inima noastra si Il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte si ne luam angajamentul sa Il urmam suntem mantuiti. Credinta este cea care ne salveaza si nimic altceva. Iar credinta vine din Harul Lui Dumnezeu, nu din cauza a ceea ce am facut, gandit, etc. Ef 2:8-10 face foarte clara chestia asta. Iar atunci cand Il urmam pe Dumnezeu cu toata inima, aducem roade. Adica la exterior, asta se vede prin faptul ca "producem" roadele Duhului Sfant.
Oamenii care nu Il cunosc pe Dumnezeu sunt sclavii pacatului. Din cauza pacatului originar, lumea se afla sub valul pacatului. Lumea este invaluita in intuneric, iar copii lui Dumnezeu sunt lumina. Ispitele vin pe multe cai, doua din ele fiind din firea noastra pamanteasca si de la diavol si armata lui de ingeri cazuti (Ef 6). Oamenii care traiesc in lume sunt sclavii pacatului. Ispitele vin tot timpul si nimeni nu are puterea sa le reziste.
In momentul in care un om se pocaieste si Il primeste cu pe Isus in inima Lui si isi pune viata la dispozitia Lui, este eliberat de pacat. Ispitele o sa vina in continuare, dar omul nu mai este sclavul lor. Dumnezeu ii da puterea sa le reziste. Asta nu inseamna ca oamenii care sunt credinciosi nu pacatuiesc. Pacatuiesc, dar nu mai sunt sclavii pacatului, ci au puterea sa reziste obiceiurilor proaste din trecut. Cateodata nu le rezista si pacatuiesc. Daca cineva care a fost mantuit continua sa pacatuiasca in mod repetat este numai pentru ca nu stie ca are puterea sa reziste acelui pacat. Nu inseamna ca pierde mantuirea. Desi chestia asta ar trebui sa-l/o faca sa se intrebe unde este "infranarea poftelor", parte importanta a "roadei Duhului Sfant". Cred ca mantuirea se pierde numai atunci cand ii intoarcem spatele lui Dumnezeu, cand cadem de la Domnul si incepem din nou sa traim in lume (Evrei 6)
Dar cred ca daca ne incredintam viata in mainile Domnului SI aducem roade, putem sa stim ca suntem mantuiti si ar trebui sa avem siguranta asta. Intr-un fel, Dumnezeu raspunde dorintei noastre sincere de a Il urma prin faptul ca "dam roade". Si stiu ca Dumnezeu vrea sa avem pace si bucurie cel putin la capitolul asta. Cred ca crestinii au foarte mult de pierdut din cauza faptului ca nu sunt siguri daca sunt mantuiti sau daca sunt pe calea cea buna. Pe de alta parte crestinii care nu dau roade ar trebui sa isi puna probleme existentiale. Si aici as vrea sa repet un lucru care mi se pare foarte important si pe care l-am mai spus intr-unul din posturile trecute, despre cum stim ca suntem pe calea cea buna. Roadele sunt de fapt
roada, sunt un tot unitar care se manifesta in toate aspectele descrise in Gal 5:22. Si nimic nu este prin eforturile noastre personale, ci este pus in noi de Domnul. Daca incercam prin puterile noastre sa avem rabdare, mila, dragoste, sa ne infranam poftele, nu am facut nimic. Si, mai ales, nu inseamna ca suntem mantuiti. Inseamna ca ne prefacem, si Dumnezeu uraste asta. Cred ca prefera de mii de ori sa fim sinceri si sa recunoastem ca nu suntem poate pe drumul cel bun, pentru ca El sa ne ajute sa ne pocaim si sa ne schimbe inimile.
O chestie care mi se pare ESENTIALA in viata de crestin si pe care foarte multa lume nu o stie este ca o viata in Domnul inseamna o permanenta maturizare si crestere. In Biblie scrie ca mereu putem sa ne apropiem de Domnul mai mult, ca nu exista o limita. Chestia asta imi da foarte multe speranta. Pentru ca stiu ca atunci cand e greu si ma simt descurajata sau cand sunt "in pustiu", Domnul foloseste acea perioada ca sa ma testeze si sa ma ajute sa ma maturizez, iar cand perioada trece, voi avea mai multa bucurie, Domnul va fi si mai aproape. Cateodata e atat de bine cu Domnul, ca nu imi vine sa cred ca poate sa fie mai bine, ca pot sa-l simt mai aproape. Dar mereu se poate si asta imi amplifica bucuria. Daca nu crestem, inseamna ca e o problema. Daca acum nu stiu mai multe si nu-L cunosc pe Domnul mai bine (i.e. nu stiu mai multe lucruri despre El) decat acum o luna, inseamna ca am o problema. Si totul vine nu din meritele noastre sau din eforturi pe care am putea sa le facem, ci numai dintr-o dorinta sincera si din toata inima sa il cunoastem pe El. Iar El face restul: pune in inima noastra entuziasm pentru a citi Biblia, dorinta de a ne ruga, etc. Chestiile astea devin la fel de placute ca orice alta activitate care ne face placere. Si, cand incepem sa citim Biblia la modul serios, cand ajungem sa cunoastem Cuvantul, ajungem sa Il cunoastem pe Dumnezeu mai bine. Cred ca e ESENTIAL sa cunoastem ce spune Biblia, in amanunt, pentru ca atunci cand mergem prin viata sa putem sa punem deciziile pe care le avem de luat si intamplarile pe care le traim, sentimentele pe care le avem in lumina Cuvantului pentru a putea discerne vocea lui Dumnezeu.
Am observat ca foarte multor crestini le e foarte greu sa ia deciziile potrivite pentru ca nu stiu cum sa discearna vocea Lui Dumnezeu. Eu sunt unul din ei. Cateodata esti atat de prins in chestiile pe care le ai de facut incat nu stii ce sa faci cand o situatie noua apare sau cand ai nevoie ca Domnul sa te ghideze. Cred ca numai citind Biblia si cunoscand ce spune ea despre orice poti sa-ti dai seama care este lucrul cel mai intzelept pe care il ai de facut, decizia care este dupa voia Domnului si pe care, daca o iei, Domnul te va binecuvanta. E atat de greu, pentru ca cateodata pare cea mau grea decizie, cea mai riscanta, cea mai putin intzeleapta, dar stii ca e de la Domnul. Iar daca ai mintea plina cu Cuvantul Lui, stii sa pui lucrurile in perspectiva, stii ca drumul pe care Domnul merge cu tine e de mii de ori mai bun decat drumul pe care trebuie sa mergi singur. Asta e unul din motivele pentru care e bine sa cunoastem ce zice Biblia inainte de a fi nevoiti sa luam decizii importante sau sa avem de infruntat situatii de confuzie si intrebari.
Pe mine m-a ajutat mult sa incep cu Proverbele, cate un capitol pe zi, corespunzator cu fiecare zi a lunii. De asemenea, m-a ajutat foarte mult sa "studiez" cate un pasaj, sa iau una din cartile Bibliei sistematic, mai degraba decat sa studiez o tema anume si sa merg prin Biblie sa caut tema aia. Cred ca chestia asta se potriveste mai bine pentru crestinii imaturi pentru ca oricum n-ar sti unde sa gaseasca toate pasajele relevante referitoare la o anumita tema. si in perioadele cand ma simt descurajata, ajuta sa citesc Psalmi. Cu voce tare si cu toata inima. Altfel nu au efect :)
