Joi

Astazi am fost la Trinity la pranz. E minunat cum ne adunam, inainte de masa si cantam un cantec si citim putin dintr-un serviciu luteran si un pasaj din Biblie (azi a fost 1Corinteni 12:1-11) si un cantec (ceva african, super-vesel si frumos, se chema : "Come, Holy Spirit, come!"). Apoi am mancat si am stat de vorba si pe urma am citit din Apocalipsa 1:9-20. Cuvintele pe care ni le-a dat Domnul au fost : "capul si parul Lui erau alve ca zapada", "sabie ascutita cu doua taisuri", "am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor", "Eu tin cheile mortii si locuintei mortilor". Intrebarea pe care ne-am pus-o este daca Ioan a avut intr-adevar viziunea asta sau a fost numai un vis. Intrebarile astea sunt ca sa ne intareasca pe dumul nostru cu Domnul si eu abia le astept, pentru ca am atatea de spus !! John a spus ca multa lume se indoieste de autenticitatea viziunii pe care Ioan a avut-o in apocalipsa. O alta intrebare care mi se pare buna este de ce i-a fost data lui Ioan si nu altcuiva. Si, eu cred ca asta e din cauza ca Ioan era cel mai aproape de Isus, cand ceilalti se certau pe cine va fi primul in Imparatia cerurilor, Ioan statea cu capul pe inima lui Isus. In al doilea rand, intrebarea daca viziunea lui Ioan e de la Domnul este la fel de absurda ca si intrebarea daca viziunea lui Daniel sau viziunile lui Ezechiel au fost de la Domnul. In plus, apropos de ceilalti profeti, sunt aceleasi viziuni, aceleasi imagini, aceleasi lucruri. Viziunile pe care le-au avut profetii din vechiul testament s-au implinit (in afara de cele pentru viitorul nostru), lucru care le-a demonstrat autenticitatea. Nimeni nu se indoieste ca Isaia sau Ezechiel au fost profeti de la Domnul.

Seara am fost la intalnirea de tineri (Graduate Christian Fellowship), care va organiza alte doua evenimente la care sper sa am timp sa ma duc : studiu biblic, duminica seara si grup de rugaciune miercuri la pranz. La studiu biblic chiar vreau sa ma duc. Vom incepe cu cartea Evrei. Mi se pare super. Pentru ca acolo, in cap 6, e ceva care pe mine m-a pus pe ganduri apropos de faptul ca, fiind cu DOmnul, daca mai avem voie sa gresim. Acolo spune clar ca nu. Ma intreb cum o sa vada americanii care cred ca "poti sa gresesti de cate ori vrei ca va fi ok, Domnul te va ierta" despre chestia asta. La intalnirea de joi am vorbit despre dreptate, si ce inseamna asta. Liderul grupului a fost Anil, un indian. A vorbit atat de frumos ! Ne-am concentrat pe rugaciunea "Tatal nostru" si ne-am gandit ce legatura este intre dreptate si versurile : "vie Imparatia Ta" (mi-am dat si eu seama dupa atata amar de timp, ca vie nu vine de la "viu" ci de la verbul "a veni" si anume este forma imperativa !! voi stiati??), "painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi" si cu termenul de iertare. Ideea princpiala era ca tot ce crede lumea despre dreptate sunt notiuni abstracte. Pentru noi, crestinii, dreptatea este ceva foarte personal. Un lucru la care ma gandesc de multe ori este ca faptul ca Isus, a murit pentru noi a fost total nedrept !! Si tendinta noastra de a face dreptate ne impinge de la spate sa ne schimbam, sa traim in Cuvantul Lui. E ca atunci cand cineva e batut pe nedrept si tu simti nevoia sa-i iei apararea, incerci sa echilibrezi balanta dreptatii. Chiar azi am ascultat un cantec si versurile "Hanging blameless in the cross" m-au facut sa plang. Jertfa lui Isus este dincolo de intelegerea noastra si cred ca daca meditam la ea, chiar daca nu o intelegem, lucrul asta ne poate apropia mult de Domnul si de ce vrea El de la noi...

Am mai meditat la Iov 29:1-17 si la Iacob 4:1-5:6. Cateva ganduri legate de pasajul din Iov : Domnul i-a dat lui Iov abundenta, El ne da tot ce avem nevoie. Iov se imbraca in fiecare dimineata cu dreptate, cu neprihanire, ca si cu o haina. Si nu ca si cu o haina oarecare, ci cu o haina elaborata, care cere timp sa o imbraci si sa o aranjez - pe mine asta m-a dus cu gandul la faptul ca in fiecare dimineata trebuie sa ne pregatim pentru ziua care vine, sa ne rugam si sa citim din Biblie. Lumea vedea neprihanirea lui Iov. Si era respectat si iubit de comunitate. Cand incercam sa facem dreptate celor oprimati, suntem binecuvantati prin ei. Iar cand sprijinim pe cineva care are nevoie - de ex un orb sau cineva care nu poate merge, exista o apropiere fizica. Pe americani i-a socat chestia asta, pentru ca ei au o distanta pe care o tin mereu fatza de cel de langa ei. Trebuie sa iubesti oamenii atat de mult, incat sa nu-ti fie "sila" sa te apropii de ei, sa-i spriijini daca au nevoie, sa vorbesti cu ei.. Ceea ce iar m-a socat a fost Iov 29:13 : "umpleam inima vaduvei cu bucurie". Adica nu era numai cineva care era putin suparata, era o vaduva, si nu numai ca o consola putin dar ii umplea inima cu bucurie. Si ma gandeam ca uite, asa sunt cei neprihaniti...

Concluzia a fost ca "there goes time management" :) Adica Iov investea mult timp pentru a avea o relatie cu oamenii aceia care aveau nevoie de el.

La pasajul din Iacob m-au frapat versetele 4:3,4,5 , 5:5