31 mai 2006

Biblia

Stim ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si ca o inima care este pregatita sa urmeze calea Domnului trebuie hranita cu acest Cuvant. De multe ori, Dumnezeu ne indeamna sa cunoastem Cuvantul si legile Lui. Si nu de multe ori e usor. Pentru ca fiecare are viata lui, iar Biblia nu poate fi citita pur si simplu ca o carte oarecare. Cu totii stim ca ea trebuie studiata si asta cere mobilizare si disponibilitate. Dar cred ca este datoria noastra sa o facem. Si cred ca totul incepe prin a medita la natura lui Dumnezeu, la cat este de mare si atotputernic, la cate a facut pentru noi, la ce cadou minunat ne-a facut, Biblia, pentru ca nu a vrut sa ne lase sa ne impiedicam in intuneric si cu capul plin de intrebari fara raspuns si indoiala.

Acum citesc o carte care se numeste "Getting more from your Bible" (scrisa de Terry Hall). Imi place ca arata metode pe care le putem folosi pentru a face studiul Bibliei mai usor si organizat. Capitolul 2 se refera la ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu, pentru ca in vechime ascultatul predicilor era singurul mod prin care unii oameni aveau acces la Cuvant.

Romani 10:17: "Credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos". Daca simtim ca nu avem destul de multa credinta, cauza este, probabil, ca nu avem mintile si inimile hranite suficient cu Cuvantul lui Dumnezeu.. In Apoc 1:3 se spune : "Ferice de cine citeste, si de cel ce asculta cuvintele acestei proorocii, si pazeste lucrurile scrise in ea." Celor care cunosc si asculta Cuvantul li se promite ca vor fi binecuvantati.

In ziua de azi, noi, cei care mergem la biserica duminica, ascultam cel putin o predica pe saptamana. Niste studii au aratat ca dupa 3 zile de cand am ascultat un curs/predica, tinem minte 20% din el/ea. Una din metodele care ne poate ajuta sa tinem minte mai mult pentru mai mult timp este sa luam notite. In figura de mai jos, sunt 2 tipuri de fise pe care autorul le recomanda. Mi se pare o idee foarte buna sa scrii pe foi si sa grupezi foile intr-un dosar.



(va urma...)

27 mai 2006

Sfintenia lui Dumnezeu

Miercuri este un grup de casa (studiu biblic) la una din familiile bisericii. Saptamana trecuta am fost acolo pentru prima data si, din nou, am aflat lucruri minunate despre Dumnezeu, de fiecare data aceasi, de fiecare data dezvaluindu-mi o noua latura a naturii Lui minunate.

Discutia a fost despre Sfintenia (Holyness) Lui Dumnezeu. Incercand sa definim "sfintenia", am gasit cateva sinomime, dar sunt sigura ca e un subiect de meditatie care poate fi foarte rodnic. Sfintenia poate insemna perfectiune, puritate. Notiunea de "perfectiune" are atatea sensuri in ziua de azi, si totusi, daca stai sa te gandesti, din oricare perspectiva ai privi-o, daca incerci sa o definesti, vei ajunge probabil la ideea de Dumnezeu. Pentru ca "nimic pe lume nu e perfect".

Lev 11:44 spune "Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi sa va sfintiti, si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant" Sa fii sfant inseamna sa te consacrezi lui Dumnezeu, sa pui tot ceea ce tine de fiinta ta in slujba Lui. Atunci, in ochii Lui Dumnezeu esti "pus deoparte", cu un scop specific si foarte bine determinat. Eu cred ca ne putem da seama cand suntem sfinti atunci cand simtim puterea lui Dumnezeu in vietile noastre, cand vedem ca Domnul lucreaza prin noi. Cand vorbim cu oameni si cuvintele noastre au o putere pe care nu o putem explica in ei. Cand vorbim cu oamenii despre Domnul si ei ne asculta si simt nevoia sa se schimbe. Cand ne rugam si lucrurile se intampla. Dumnezeu ne-a promis ca daca vom fi sfinti si in intregime dedicati Lui, ORICE cerem ni se da. Cred ca prea putin oameni astazi isi dau seama cata putere au putea sa aiba, prin aceasta promisiune..

Dumnezeu este Sfant, este atat de mai presus de tot ce inseamna creatie, tot ce face El este plin de glorie si spre gloria Lui; unul din semnele ca suntem copii lui, iertati si pusi de o parte este dorinta intensa pe care o simtim sa facem totul spre gloria Lui. Dumnezeu este total separat de tot ce inseamna pacat si intuneric. 1Ioan 1:5: "Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propavaduim" este ca Dumnezeu e lumina si in El nu este intuneric".

Insusi Isus, Fiul Lui Dumnezeu, a marturisit ca este consacrat unui scop, pus deoparte pentru a face voia Tatalui. Ioan 6:38: "caci M-am pogorat din cer ca sa nu fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis"

Care este reactia noastra la Sfintenia Lui Dumnezeu? Bucurie, pentru ca servim unui Dumnezeu perfect, care este dragoste, mila, dar si dreptate. Un Dumnezeu in fatza caruia nimic din ce este impur nu poate sta in picioare. Bucurie pentru ca daca putem sa stam in prezenta Lui inseamna suntem iertati. 2 cronici 20:21: "Apoi in invoire cu poporul, a numit niste cantareti care, imbracati cu podoabe sfinte si mergand inaintea ostirii, laudau pe Domnul si ziceau: "Laudati pe Domnul, caci indurarea Lui tine in veac!""
Dar si frica, pentru ca Dumnezeu este perfect si vrea ca si noi sa fim sfinti si dedicati Lui (pentru a ne vedea perfecti). Isaia 6:3-7: "[serafimii] Strigau unul la altul, si ziceau "Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui!" Si se zguduiau usiorii usii de glasul care rasuna , si casa s-a umplut de fum. Atunci am zis : "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!"" Frica aceasta sfanta care ne cuprinde cand Il cunoastem pe Domnul (Ps 112:1 : "ferice de omul care se teme de Domnul!") se gaseste si in Luca 5:1-11. Niciodata pana acum nu prea am inteles de ce Petru ii spune lui Isus, dupa minunea cu prinsul pestilor : "Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos" (Luca 5:8).. Reactia pe care oamenii o au cand Il gasesc pe Dumnezeu si au revelatia naturii Lui sfante este umilinta, revelatia propriei noastre micimi, si a naturii noastre pacatoase. Si, lucrul cel mai minunat se intampla in momentele astea: Dumnezeu ne ridica. Dumnezeu ne promite ca va ridica pe cei care sunt umili si o face de fiecare data! Raspunsul Lui la umilinta lui Isaia este ca trimite un serafim cu un carbune aprins, cu care atinge buzele lui Isaia si spune "Iata, atungandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiurea ta este indepartaya si pacatul tau este ispasit!" (Isa 6:7) si imediat Dumnezeu il trimite la lucru : "Am auzit glasul Domnului intreband : "Pe cine sa trimit, si cine va merge pentru Noi?" Eu am raspuns : "Iata-ma, trimite-ma!"" (Isa 6:8). In cazul lui Petru, Isus il ridica si il face lucrator in slujba sfanta: "Nu te teme; de acum incolo vei fi pescar de oameni" (Luca 5:10)

Dumnezeu are o solutie pentru ca oamenii care nu sunt sfinti sa poata sta in prezenta Lui. Raspunsul nostru la mila Lui este sa fim sfinti. Cateva lucruri practice pe care le putem face sau dupa care ne putem ghida sunt in 1 Petru 1:13-16 si Ef 4:17-24. Cand Il cautam pe Dumnezeu si incercam sa Il cunoastem si, mai ales, cand Il iubim cu toata fiinta noastra, ajungem sa iubim ceea ce iubeste El si sa uram ceea ce uraste El. Pacatul este singurul lucru pe care Dumnezeu il uraste. Si cred ca atunci cand ajungem sa uram pacatul, stim ca suntem pe calea cea buna, pe calea sfanta a Domnului

12 mai 2006

Pentru ce traim?

Azi am auzit o predica la radio despre care ar trebui sa fie centrul vietii unui crestin. Exista doua centre posibile ale vietii unui om : el/ea insusi/insasi sau Isus.

In primul caz, motivatia lucrurilor pe care omul le face sunt pentru binele lui/ei, principalul scop este satisfactia propriei persoane. Chiar daca face lucruri pentru alti oameni, le face pentru ca sa se simta mai bine, ca sa se simta util sau pentru ca i se pare ca asta e datoria lui/ei. Unii oameni fac fapte bune (altruiste) in speranta ca Dumnezeu va aprecia eforturile lor si ca vor ajunge in rai...

Viata care il are in centru pe Isus este o viata in care omul isi pune in permanenta intrebarea ce poate sa faca pentru Isus, ce poate sa faca pentru Imparatie, cum o sa afecteze ceea ce face felul in care Dumnezeu este glorificat, si asa mai departe. Scriptura pe care pastorul care predica a da-o e 2Cor 5:14,15.

Sunt 4 pasi catre o viata centrata pe Isus :
1. sa ne dam seama ca viata noastra e centrata pe noi insine
2. pocainta si sa ne cerem iertare
3. sa-i spunem Domnului ca suntem gata sa Il punem pe Isus in centru, sa Il rugam sa ne ajute si sa ne arate ce putem sa facem si cum putem sa ne traim viata
4. sa meditam la sacrificiul lui Isus si ce impact are el in viata noastra.