Sfintenia lui Dumnezeu

Miercuri este un grup de casa (studiu biblic) la una din familiile bisericii. Saptamana trecuta am fost acolo pentru prima data si, din nou, am aflat lucruri minunate despre Dumnezeu, de fiecare data aceasi, de fiecare data dezvaluindu-mi o noua latura a naturii Lui minunate.

Discutia a fost despre Sfintenia (Holyness) Lui Dumnezeu. Incercand sa definim "sfintenia", am gasit cateva sinomime, dar sunt sigura ca e un subiect de meditatie care poate fi foarte rodnic. Sfintenia poate insemna perfectiune, puritate. Notiunea de "perfectiune" are atatea sensuri in ziua de azi, si totusi, daca stai sa te gandesti, din oricare perspectiva ai privi-o, daca incerci sa o definesti, vei ajunge probabil la ideea de Dumnezeu. Pentru ca "nimic pe lume nu e perfect".

Lev 11:44 spune "Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi sa va sfintiti, si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant" Sa fii sfant inseamna sa te consacrezi lui Dumnezeu, sa pui tot ceea ce tine de fiinta ta in slujba Lui. Atunci, in ochii Lui Dumnezeu esti "pus deoparte", cu un scop specific si foarte bine determinat. Eu cred ca ne putem da seama cand suntem sfinti atunci cand simtim puterea lui Dumnezeu in vietile noastre, cand vedem ca Domnul lucreaza prin noi. Cand vorbim cu oameni si cuvintele noastre au o putere pe care nu o putem explica in ei. Cand vorbim cu oamenii despre Domnul si ei ne asculta si simt nevoia sa se schimbe. Cand ne rugam si lucrurile se intampla. Dumnezeu ne-a promis ca daca vom fi sfinti si in intregime dedicati Lui, ORICE cerem ni se da. Cred ca prea putin oameni astazi isi dau seama cata putere au putea sa aiba, prin aceasta promisiune..

Dumnezeu este Sfant, este atat de mai presus de tot ce inseamna creatie, tot ce face El este plin de glorie si spre gloria Lui; unul din semnele ca suntem copii lui, iertati si pusi de o parte este dorinta intensa pe care o simtim sa facem totul spre gloria Lui. Dumnezeu este total separat de tot ce inseamna pacat si intuneric. 1Ioan 1:5: "Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propavaduim" este ca Dumnezeu e lumina si in El nu este intuneric".

Insusi Isus, Fiul Lui Dumnezeu, a marturisit ca este consacrat unui scop, pus deoparte pentru a face voia Tatalui. Ioan 6:38: "caci M-am pogorat din cer ca sa nu fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis"

Care este reactia noastra la Sfintenia Lui Dumnezeu? Bucurie, pentru ca servim unui Dumnezeu perfect, care este dragoste, mila, dar si dreptate. Un Dumnezeu in fatza caruia nimic din ce este impur nu poate sta in picioare. Bucurie pentru ca daca putem sa stam in prezenta Lui inseamna suntem iertati. 2 cronici 20:21: "Apoi in invoire cu poporul, a numit niste cantareti care, imbracati cu podoabe sfinte si mergand inaintea ostirii, laudau pe Domnul si ziceau: "Laudati pe Domnul, caci indurarea Lui tine in veac!""
Dar si frica, pentru ca Dumnezeu este perfect si vrea ca si noi sa fim sfinti si dedicati Lui (pentru a ne vedea perfecti). Isaia 6:3-7: "[serafimii] Strigau unul la altul, si ziceau "Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui!" Si se zguduiau usiorii usii de glasul care rasuna , si casa s-a umplut de fum. Atunci am zis : "Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!"" Frica aceasta sfanta care ne cuprinde cand Il cunoastem pe Domnul (Ps 112:1 : "ferice de omul care se teme de Domnul!") se gaseste si in Luca 5:1-11. Niciodata pana acum nu prea am inteles de ce Petru ii spune lui Isus, dupa minunea cu prinsul pestilor : "Doamne, pleaca de la mine, caci sunt un om pacatos" (Luca 5:8).. Reactia pe care oamenii o au cand Il gasesc pe Dumnezeu si au revelatia naturii Lui sfante este umilinta, revelatia propriei noastre micimi, si a naturii noastre pacatoase. Si, lucrul cel mai minunat se intampla in momentele astea: Dumnezeu ne ridica. Dumnezeu ne promite ca va ridica pe cei care sunt umili si o face de fiecare data! Raspunsul Lui la umilinta lui Isaia este ca trimite un serafim cu un carbune aprins, cu care atinge buzele lui Isaia si spune "Iata, atungandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiurea ta este indepartaya si pacatul tau este ispasit!" (Isa 6:7) si imediat Dumnezeu il trimite la lucru : "Am auzit glasul Domnului intreband : "Pe cine sa trimit, si cine va merge pentru Noi?" Eu am raspuns : "Iata-ma, trimite-ma!"" (Isa 6:8). In cazul lui Petru, Isus il ridica si il face lucrator in slujba sfanta: "Nu te teme; de acum incolo vei fi pescar de oameni" (Luca 5:10)

Dumnezeu are o solutie pentru ca oamenii care nu sunt sfinti sa poata sta in prezenta Lui. Raspunsul nostru la mila Lui este sa fim sfinti. Cateva lucruri practice pe care le putem face sau dupa care ne putem ghida sunt in 1 Petru 1:13-16 si Ef 4:17-24. Cand Il cautam pe Dumnezeu si incercam sa Il cunoastem si, mai ales, cand Il iubim cu toata fiinta noastra, ajungem sa iubim ceea ce iubeste El si sa uram ceea ce uraste El. Pacatul este singurul lucru pe care Dumnezeu il uraste. Si cred ca atunci cand ajungem sa uram pacatul, stim ca suntem pe calea cea buna, pe calea sfanta a Domnului