Biserica

Astazi predica a fost din Ef 5:1-2 : "Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupacum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu"

Iata cateva idei :

Ca si copii ai lui Dumnezeu, suntem chemati sa urmam pilda lui Dumnezeu, sa fim cat mai aproape de imaginea Lui, asa cum ne-a creat El sa fim. Pentru a fi ca imaginea Lui, trebuie sa traim o viata in dragoste. Dragostea este un concept foarte vag si interpretabil in ziua de azi. Oamenii cred ca iubesc si se simt foarte bine cand isi iubesc prietenii sau familia. Inseamna asta oare ca sunt asa cum ii vrea Dumnezeu mereu ? Nu, si stim ca omenirea (oamenii care nu il cunosc pe Dumnezeu) traieste sub semnul pacatului, chiar daca oamenii iubesc.

Atunci cum este dragostea de care vorbeste Cuvantul Domnului si ce inseamna ea? Cand iubesti pe cineva in Domnul, cauti binele acelei persoane, vrei sa-i faci binele, vrei sa faci lucruri in folosul persoanei respective. Este un gen de dragoste care implica sacrificiu, un gen de dragoste incomoda si care implica suferinta. Dragostea este o actiune, o actiune care de multe ori costa scump (vezi felul in care ne-a iubit Isus). Dragostea care nu te costa nimic nu e dragoste in sensul biblic al cuvantului.

In viata noastra de crestini, facem compromisuri tot timpul. Pentru ca e greu sa traiesti o dragoste care costa. E mult mai usor sa ne multumim cu dragostea in sensul lumii, o dragoste care ne aduce numai beneficii. Ne place sa iubim pentru ca sa fim fericiti, ca sa ne fie bine, ca sa ne simtim bine si comod..

Gandul si dorinta de a fi in imaginea lui Dumnezeu par imposibile. Cum am putea sa iubim ca Dumnezeu, care are o cantitate infinita de mila si rabdare? Lucrul asta e posibil, pentru ca noi, la randul nostru, am fost iubiti de Dumnezeu. Noi, asa cum suntem, tzarana, plini de pacate si greseli. Iubirea pe care o avem pentru cei din jur este un raspuns pentru iubirea pe care Dumnezeu a avut-o fatza de noi. De aceea trebuie sa meditam in fiecare zi la dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi. Pentru ca numai asa putem sa ne dam seama cam cat de mare trebuie sa fie ea, si, numai lucrul asta ne poate face sa iesim in lume si sa traim o dragoste de la Domnul.

Pentru ca Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem, putem si noi la randul nostru sa iubim oamenii. Si suntem chemati sa o facem. A doua cea mai mare porunca e sa ne iubim vecinul. Adica oamenii care locuiesc in acelasi bloc, pe aceeasi strada, oamenii cu care lucram, oamenii cu care venim in contact in fiecare zi. Indiferent de culoarea pielii, varsta, etc. Si trebuie sa-i iubim ca pe noi insine. Oare putem sa iubim femeia de serviciu ca pe noi insine ? Sau gunoierul ... ?

Si cea mai importanta parte: scopul final al dragostei noastre este ca Dumnezeu sa fie glorificat. Pentru ca noi nu suntem orientati catre oameni, ci suntem orientati catre Dumnezeu. Nu trebuie sa multumim oamenii, ci sa-L multumim pe Dumnezeu. Si scopul dragostei noastre pentru oameni este ca Dumnezeu sa fie multumit: Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu""