Grupul de tineri strikes back

In ultimul timp am fost destul de ocupata cu scoala si n-am mai prea fost la intalnirile de joi seara cu grupul de tineri. Plus ca tipa care organiza toata treaba a nascut si oamenii care o inlocuiesc sunt cam ocupati si nu prea au avut timp sa organizeze intalnirile. Stiu ca e important fie si numai sa stai de vorba cu crestini ca si tine, dar cred ca am fost prea ocupata pentru socializare. Plus ca biserica face o treaba destul de buna cu socializarile.

Dar saptamana asta am fost. Si a fost foarte interesant. Ne-a vorbit un profesor universitar, crestin, despre cum sa fim martorii lui Isus in mediul nostru academic si cerebral. Dumnezeu ne-a pus pe toti in acest mediu si, pentru ca EL e pe primul loc si pentru ca nu mereu Il putem vedea in lucrurile din jurul nostru in acest mediu (ba chiar la mine in departament e o adevarata provocare chestia asta), este normal sa ne intrebam ce cautam noi aici, care este rolul nostru, cum putem sa Il slujim pe Domnul aici.

Am luat ca ilustrare Fapte 17, si, 17:15-34. In primul rand, se vede ca Pavel se ducea la sinagoga, statea acolo, predica acolo. Deci statea mult cu fratii crestini. Dar nu statea numai in sinagoga studiind scripturile si predicand : "iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care ii intalnea". Daca citim cuvantarea pe care o da Pavel la cererea norodului, se poate vedea ca el nu spune o gramada de chestii care noua ni s-ar parea poate ca sunt esentiale de punctat: nu pronunta numele lui Isus, de planul de mantuire, de faptul ca toti pot fi salvati, etc. Cand li s-a adresat, a facut-o intr-un mod special, in asa fel incat sa le trezeasca interesul, sa nu aduca in discutie ceva care ar fi fost o "piatra de poticnire" in care toata lumea sa se impiedice inainte sa fi auzit ideile pe care Domnul vroia sa le transmita acelor oameni.

Cred ca de multe ori suntem prea concentrati asupra "datoriei" de a vesti Evanghelia intr-un mod foarte strict si rigid si prea putin concentrati asupra aspectului de cum sa o facem astfel incat inima oamenilor sa fie atinsa. Cred ca foarte important este sa stam de vorba cu oamenii, sa incercam sa ii cunoastem, sa vedem felul lor de a gandi, de a vorbi, pentru a sti cum sa le vorbim mai bine despre Domnul, asa cum si Pavel petrecea timp in piete, stand de vorba cu multimile. Iar cand le-a vorbit, a spus exact lucruri care sa le deschida interesul oamenilor pentru Domnul. Asta nu inseamna ca a facut vreun compromis din cauza ca nu le-a spus de Numele lui Isus.

Si unii au spus ca vor sa-l auda din nou. Si e normal ca nu toti sa fie impresionati. SI in cazul cuvantarii lui Pavel numai putini au devenit credinciosi. Dar asta e ok, pentru ca nu suntem intr-un concurs in care trebuie sa convertim cat mai multi oameni. Trebuie sa fim mereu constienti ca nimeni nu vine la Domnul daca nu este chemat de Dumnezeu, iar chestia asta nu putem sa o controlam. Tot ce putem sa facem este sa ne rugam pentru oameni, sa stam aproape de Domnul, iar cand EL ne trimite, sa mergem incredintati ca El a pregatit totul mai inainte si ca noi suntem onorati sa fim mesagerii Lui.

De asemenea, o alta idee interesanta este ca fiecare are felul lui de a fi si ozaziile de a vorbi oamenilor sunt diferite pentru diferiti oameni. Unii vad in fiecare colt de strada o ocazie de a predica Evanghelia. Pentru altii, lucrurile nu se intampla asa. Este gresit sa incercam retetele care merg penrtu altii. Fiecare are stilul lui de a se ruga, stilul lui de a canta si pentru fiecare ar trebui sa ne bucuram pentru ca felul in care se manifesta aduce slava lui Dumnezeu, iar asta e cel mai important lucru. Cred ca daca ne-am concentra mai mult pe El, pe relatia Lui cu noi in primul rand si pe relatia noastra cu ei din jur in al doilea rand, am constientiza mai mult cat de puternic e Domnul in noi si cat de frumos, placut si binecuvantat e drumul nostru cu el

Vinerea mare

Azi a fost vinerea mare aici. Biserica a avut un serviciu special. A fost o ora incredibil de binecuvantata.

In primul rand, atmosfera. Toata ziua am invatat, am stat la scoala, am vorbit cu oamenii.. nimic deosebit. Dar nu am avut timp sa stau cu Domnul prea mult. Cand am ajuns acolo (de data asta, slujba s-a tinut intr-o scoala, in sala de sport cred), oamenii, lumina, totul spunea ca Domnul e acolo si L-am simtit atat de puternic! Totul a disparut din mintea mea si tot ce am putut sa simt a fost o bucurie incredibila in inima. Din fericire nu am apucat sa mananc prea mult azi, fiind foarte ocupata si, asa cum mi se intampla de cele mai multe ori cand tin post (e adevarat ca azi nu a fost ceva voluntar, dar cred ca a contat lipsa de preocupare pentru mancare mai mult decat sa fi facut un efort sa postesc si sa ma preocupe lucrul asta), m-am conectat mult mai bine cu Domnul.

Motto-ul serviciului de azi a fost : "The Lord has laid on Him the iniquity of us all" (Domnul a luat asupra Sa pacatul nostru al tuturor)."Please enter humbly, worship deeply, and leave quietly this evening with your hearts centered on the suffering of Christ for you and your salvation"

Am cantat si intre cantece cate 2 persoane au citit cate un pasaj din Biblie.
S-a citit : Filipeni 2:5-8 : "Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus: El macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi nu a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a desbracat pe sine insusi si a luat chip de rob, facandu-se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca o moarte de cruce",
Romani 5:6-10: "Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita, a murit pentru cei nelegiuiti. Pentru un om neprihanit, cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu isi arata dragostea fatza de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Caci daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui."

S-a mai citit : Isaia 53:1-12, Marcu 15:16-39.

Apoi a fost cina Domnului si pastorul Rick a vorbit despre ce ne relateaza scriptura despre vinerea mare. Totul a fost atat de viu, mi-a vorbit atat de personal, incat am simtit atat de acut cat de mare a fost sacrificiul lui Isus si cat de putin l-am meritat.. Am plans si m-am rugat si am cantat.. A fost atat de frumos.. Ce mi-a placut foarte mult e ca pastorul a spus ca in ziua asta, cel mai bine este sa meditam la ce s-a intamplat cu adevarat atunci si cam care a fost dimensiunea evenimentelor. Bibla nu face decat sa ne relateze faptele. Duhul Sfant, insa, ne poate arata atat de multe lucruri.. Ce au simtit apostolii, ce au simtit cei care erau in templu cand cortina s-a rupt, cam cat de mare era cortina si cat de imens fenomenul ruperii ei, si asa mai departe. Pentru prima data am simtit extrem de personal ziua asta. E super sa stai sa citesti Biblia si sa te gandesti la cat a suferit Isus pentru tine, dar parca totul e mult mai intens intr-o comunitate, in care 50-70 de oameni se roaga si canta in acelasi timp cu toata inima..

Biserica

Totul se leaga atat de minunat! Predica de azi a fost despre rugaciune. Asta in continuarea seriei cum sa ne opunem raului. Scriptura de baza: efeseni 6:18 : "Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii."

In lupta pe care o avem de dus tot timpul, avem nevoie de rugaciune. Pastorul a facut o analogie care mi s-a parut foarte reusita, si anume cei noi suntem in lupta spirituala tot timpul suntem ca care lupta in razboi. Cei care lupta in razboi au walkie-talkie sa vorbeasca cu baza. Cand au nevoie de ceva, vorbesc cu baza. De fiecare data cand fac o miscare, comunica asta bazei. Asa si noi, la fiecare pas, trebuie sa le rugam, sa pastram tot timpul legatura cu Dumnezeu : "faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri". Undeva in Corinteni, se spune ca diavolul rade de intelepciunea noastra, dar tremura cand ne rugam. Rugaciunea este cea mai puternica arma din tot universul.

Ideea nu e sa ne rugam pentru ca trebuie sa ne rugam si e bine, etc, ci pentru ca avem nevoie. Ar trebui sa simtim nevoia sa ne rugam, asa cum soldatii simt nevoia sa aiba tot timpul walkie-talkie-ul cu ei, pentru ca nu se stie niciodata cand au nevoie de el. Rugaciunea exprima totala noastra dependenta in Dumnezeu. Chestia asta este foarte greu de constientizat. E foarte greu ca in fiecare moment sa fim pe deplini constienti de lucrul asta. 1Cor 10:12 : "Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada." De aceea trebuie sa fim mereu constienti ca singuri nu avem cum sa stam in picioare.

In batalia pe care o avem de dus trebuie sa :
- ne rugam in Duhul: trebuie sa comunicam cu Dumnezeu fiind asistati de Duhul Sfant. Rom 8:26 : "Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite" (in engleza : "but the Spirit intercedes for us with groans that words cannot express"). Duhul Sfant ne ajuta sa comunicam cu Dumnezeu, vorbeste in numele nostru, ne arata cum sa ne rugam, ne poate arata lucuri despre subiectele pentru care ne rugam, etc. Nimeni nu cunoaste gandurile lui Dumnezeu in afara de Duhul Sfant. El ne poate da energie sa ne rugam, cateodata simtim o incurajare neobisnuita in a ne ruga pentru un anumit lucru. De multe ori am observat ca atunci cand ma rog pentru mine, nu simt incurajare, nu vad lucruri care nu se vad cu ochiul liber, etc. Voua vi se intampla asta? Probabil ca e din cauza ca atunci cand ne rugam pentru noi, nu ne punem increderea total in Dumnezeu, pentru ca, cumva, ni se pare ca cunoastem situatia si ca avem un oarecare control asupra propriei noastre vieti.
- sa ne rugam tot timpul, cu orice ocazie
- sa spunem "tot felul de rugaciuni". Iata cateva feluri de rugaciune:
1. Adorarea (cand apreciem cine este Dumnezeu, dar nu pentru ce face El)
Adorarea ne ajuta sa ne smerim, sa fim umili, cand ne dam seama de maretia Domnului
2. Marturisirea (cand marturisim pacatele noastre lui Dumnezeu). Dumnezeu a promis ca indiferent de cate ori o sa gresim, daca ne pare cu adevarat rau si pocainta noastra este sincera si autentica, El ne va ierta si ne va face din nou copiii Lui. Chiar daca diavolul incearca sa ne convinga ca e prea simplu ..
3. Recunostinta (apreciem ce a facut si face Dumnezeu in vietile noastre si/sau ale altora)
4. Cererea

E o greseala numai sa cerem de la DOmnul. El are nevoie de o comunicare cu noi care sa implice si altceva decat cerere. Cand sunt in lupta, soldatii nu fac numai sa ceara cand comunica cu baza. La fiecare pas comunica ce se intampla, ce vad, daca ceva li se pare dubios, etc. Si poate baza are un saltelit sau ceva si poate sa le dea mai multe informatii sau sa-i ghideze pe unde sa mearga, si asa mai departe.

Si, nu in ultimul rand, trebuie sa ne rugam pentru alti oameni : "rugaciune pentru toti sfintii". Cand ne rugam pentru ceilalti trebuie sa fim cu atat mai dependenti de Dumnezeu.

In efeseni, se pomeneste de rugaciune in Ef 1:15-19, ef 3:16-19, ef 6:19-20.

Cantec

Cantecul asta ma face sa ma simt atat de aproape de Domnul..
Stiu ca de fiecare data cand ne dorim cu toata inima sa fim mai aproape de El si facem un pas spre El, El face doi pasi spre noi.

Mercy Me - I can only imagine

I can only imagine what it will be like
When I walk by your side
I can only imagine what my eyes will see
When your face is before me
I can only imagine

Chorus:
Surrounded by your glory
What will my heart feel?
Will I dance for you Jesus?
Or in awe of you be still?
Will I stand in your presence?
Or to my knees will I fall?
Will I sing hallelujah?
Will I be able to speak at all?
I can only imagine
I can only imagine

I can only imagine when that day comes
And I find myself standing in the Son
I can only imagine when all I will do
Is forever, forever worship you
I can only imagine
I can only imagine

I can only imagine
When all I will do
Is forever, forever worship you
I can only imagine

Revelatie

Zilele trecute am avut o revelatie care mi-a schimbat felul in care ma rog. Mi-am dat seama ca atunci cand ma rog si am o problema presanta, tind sa pun problema aceea pe primul loc. Stiu ca Dumnezeu poate sa faca orice si ca e taticul meu si ca ma asculta. De aceea ma si rog Lui. Dar nu Il pun pe El pe primul loc. Problema mea e chestia cea mai importanta si El e cel care ma poate ajuta sa o rezolv. Cumva, e ca in desenul de mai jos, partea din stanga. Dumnezeu e sus si cu verde, eu sunt cu albastru si problema mea e cu rosu.

Cred ca atunci ne rugam si ne concentram in primul rand pe relatia noastra cu Dumnezeu, cand lasam tot restul problemelor la o parte, fie macar si pentru o clipa si constientizam cu toata inima ca El e cel mai important si ca daca relatia noastra cu El este buna, nimica rau nu ni se poate intampla, daca avem macar un moment in care inima noastra sa fie total a Lui, rugaciunea este mult mai puternica. Cumva, ca in schema, partea din dreapta. In plus, in acest ultim caz, deschidem canalul de comunicare si din sensul celalalt. Cred ca e mai probabil sa auzim ce are si El de spus daca ne concentram in primul rand pe relatia cu El. Sunt sigura ca pe Domnul il intereseaza nevoile noastre dar EL le stie deja si daca ii si cerem sa ne arate ce crede El despre problema noastra, s-ar putea sa ne ajute mai mult decat doar faptul ca ne-am rugat si stim ca El a auzit.

E cumva ca relatia cu un prieten caruia vrei sa ii ceri o favoare. In momentul in care il vezi, nu incepi imediat sa-i spui care este rugamintea ta, mai ales daca nu l-ai mai vazut de mult timp. Il intrebi de sanatate, etc, si abia apoi il rogi. Iar daca il asculti cu atentie, ar putea sa iti dea un sfat care chiar sa te ajute sau poate ca stie chestii in legatura cu problema ta si poate sa-ti dea informatii pretioase despre ea. Dumnezeu e minunat si nu are nevoie sa-L intrebam de sanatate. Dar cred ca vrea cu adevarat sa ne intereseze si care este parerea noastra despre subiectul rugaciunii noastre. Noi ne rugam pentru problemele care ne apasa, dar solutiile nu implica mereu ceva care depinde numai de El. De multe ori, poate ca e necesar sa participam activ in rezolvarea problemei, iar El ne poate arata cum..