Biserica
Totul se leaga atat de minunat! Predica de azi a fost despre rugaciune. Asta in continuarea seriei cum sa ne opunem raului. Scriptura de baza: efeseni 6:18 : "Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii."
In lupta pe care o avem de dus tot timpul, avem nevoie de rugaciune. Pastorul a facut o analogie care mi s-a parut foarte reusita, si anume cei noi suntem in lupta spirituala tot timpul suntem ca care lupta in razboi. Cei care lupta in razboi au walkie-talkie sa vorbeasca cu baza. Cand au nevoie de ceva, vorbesc cu baza. De fiecare data cand fac o miscare, comunica asta bazei. Asa si noi, la fiecare pas, trebuie sa le rugam, sa pastram tot timpul legatura cu Dumnezeu : "faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri". Undeva in Corinteni, se spune ca diavolul rade de intelepciunea noastra, dar tremura cand ne rugam. Rugaciunea este cea mai puternica arma din tot universul.
Ideea nu e sa ne rugam pentru ca trebuie sa ne rugam si e bine, etc, ci pentru ca avem nevoie. Ar trebui sa simtim nevoia sa ne rugam, asa cum soldatii simt nevoia sa aiba tot timpul walkie-talkie-ul cu ei, pentru ca nu se stie niciodata cand au nevoie de el. Rugaciunea exprima totala noastra dependenta in Dumnezeu. Chestia asta este foarte greu de constientizat. E foarte greu ca in fiecare moment sa fim pe deplini constienti de lucrul asta. 1Cor 10:12 : "Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada." De aceea trebuie sa fim mereu constienti ca singuri nu avem cum sa stam in picioare.
In batalia pe care o avem de dus trebuie sa :
- ne rugam in Duhul: trebuie sa comunicam cu Dumnezeu fiind asistati de Duhul Sfant. Rom 8:26 : "Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite" (in engleza : "but the Spirit intercedes for us with groans that words cannot express"). Duhul Sfant ne ajuta sa comunicam cu Dumnezeu, vorbeste in numele nostru, ne arata cum sa ne rugam, ne poate arata lucuri despre subiectele pentru care ne rugam, etc. Nimeni nu cunoaste gandurile lui Dumnezeu in afara de Duhul Sfant. El ne poate da energie sa ne rugam, cateodata simtim o incurajare neobisnuita in a ne ruga pentru un anumit lucru. De multe ori am observat ca atunci cand ma rog pentru mine, nu simt incurajare, nu vad lucruri care nu se vad cu ochiul liber, etc. Voua vi se intampla asta? Probabil ca e din cauza ca atunci cand ne rugam pentru noi, nu ne punem increderea total in Dumnezeu, pentru ca, cumva, ni se pare ca cunoastem situatia si ca avem un oarecare control asupra propriei noastre vieti.
- sa ne rugam tot timpul, cu orice ocazie
- sa spunem "tot felul de rugaciuni". Iata cateva feluri de rugaciune:
1. Adorarea (cand apreciem cine este Dumnezeu, dar nu pentru ce face El)
Adorarea ne ajuta sa ne smerim, sa fim umili, cand ne dam seama de maretia Domnului
2. Marturisirea (cand marturisim pacatele noastre lui Dumnezeu). Dumnezeu a promis ca indiferent de cate ori o sa gresim, daca ne pare cu adevarat rau si pocainta noastra este sincera si autentica, El ne va ierta si ne va face din nou copiii Lui. Chiar daca diavolul incearca sa ne convinga ca e prea simplu ..
3. Recunostinta (apreciem ce a facut si face Dumnezeu in vietile noastre si/sau ale altora)
4. Cererea
E o greseala numai sa cerem de la DOmnul. El are nevoie de o comunicare cu noi care sa implice si altceva decat cerere. Cand sunt in lupta, soldatii nu fac numai sa ceara cand comunica cu baza. La fiecare pas comunica ce se intampla, ce vad, daca ceva li se pare dubios, etc. Si poate baza are un saltelit sau ceva si poate sa le dea mai multe informatii sau sa-i ghideze pe unde sa mearga, si asa mai departe.
Si, nu in ultimul rand, trebuie sa ne rugam pentru alti oameni : "rugaciune pentru toti sfintii". Cand ne rugam pentru ceilalti trebuie sa fim cu atat mai dependenti de Dumnezeu.
In efeseni, se pomeneste de rugaciune in Ef 1:15-19, ef 3:16-19, ef 6:19-20.


1 Comments:
Mie mi se pare un subiect f.interesant si e intr-adevar arma de care diavolul se teme cel mai mult.Si mai ales mi se pare interesanta ideea de conectare,adica in orice moment sa fim cu Domnul,sa raportam tot ce ni se intampla la El,sa avem in orice clipa in minte relatia noastra cu El si sa ramanem conectati ,orice s-ar intampla.
Asta ne da asa o putere,ca nu e de mirare ca diavolul incearca sa ne fure aceasta,sa ne puna in minte ganduri defetiste si pesimiste,ca sa ne simtim prea mizerabil pt a ne inalta gandul spre Domnul.el cauta sa ne fure conexiunea,tinindu-ne asa de ocupati cu gandurile noastre,cu problemele noastre de zi cu zi,incat sa pierdem din vedere esentialul,adica conexiunea noastra cu Domnul.
De aceea ,aceasta conexiune trebuie educatas,cultivata,promovata clipa de clipa,ca sa devina un reflex,asa cum,ca sa continuam metafora soldatului,practica trasului cu pusca il face sa devina un reflex,el nu mai sta sa se gandeasca,aici e pusca,asta e patul ei,asta e caterea,pe aici se tinteste,etc.Nu,prin practica,el invata sa faca aceste lucruri automat,si cand apare dusmanul,ridica pusca si trage.Si diavolul e invins!
Trimiteți un comentariu
<< Home