Grupul de tineri strikes back

In ultimul timp am fost destul de ocupata cu scoala si n-am mai prea fost la intalnirile de joi seara cu grupul de tineri. Plus ca tipa care organiza toata treaba a nascut si oamenii care o inlocuiesc sunt cam ocupati si nu prea au avut timp sa organizeze intalnirile. Stiu ca e important fie si numai sa stai de vorba cu crestini ca si tine, dar cred ca am fost prea ocupata pentru socializare. Plus ca biserica face o treaba destul de buna cu socializarile.

Dar saptamana asta am fost. Si a fost foarte interesant. Ne-a vorbit un profesor universitar, crestin, despre cum sa fim martorii lui Isus in mediul nostru academic si cerebral. Dumnezeu ne-a pus pe toti in acest mediu si, pentru ca EL e pe primul loc si pentru ca nu mereu Il putem vedea in lucrurile din jurul nostru in acest mediu (ba chiar la mine in departament e o adevarata provocare chestia asta), este normal sa ne intrebam ce cautam noi aici, care este rolul nostru, cum putem sa Il slujim pe Domnul aici.

Am luat ca ilustrare Fapte 17, si, 17:15-34. In primul rand, se vede ca Pavel se ducea la sinagoga, statea acolo, predica acolo. Deci statea mult cu fratii crestini. Dar nu statea numai in sinagoga studiind scripturile si predicand : "iar in piata statea de vorba in fiecare zi cu aceia pe care ii intalnea". Daca citim cuvantarea pe care o da Pavel la cererea norodului, se poate vedea ca el nu spune o gramada de chestii care noua ni s-ar parea poate ca sunt esentiale de punctat: nu pronunta numele lui Isus, de planul de mantuire, de faptul ca toti pot fi salvati, etc. Cand li s-a adresat, a facut-o intr-un mod special, in asa fel incat sa le trezeasca interesul, sa nu aduca in discutie ceva care ar fi fost o "piatra de poticnire" in care toata lumea sa se impiedice inainte sa fi auzit ideile pe care Domnul vroia sa le transmita acelor oameni.

Cred ca de multe ori suntem prea concentrati asupra "datoriei" de a vesti Evanghelia intr-un mod foarte strict si rigid si prea putin concentrati asupra aspectului de cum sa o facem astfel incat inima oamenilor sa fie atinsa. Cred ca foarte important este sa stam de vorba cu oamenii, sa incercam sa ii cunoastem, sa vedem felul lor de a gandi, de a vorbi, pentru a sti cum sa le vorbim mai bine despre Domnul, asa cum si Pavel petrecea timp in piete, stand de vorba cu multimile. Iar cand le-a vorbit, a spus exact lucruri care sa le deschida interesul oamenilor pentru Domnul. Asta nu inseamna ca a facut vreun compromis din cauza ca nu le-a spus de Numele lui Isus.

Si unii au spus ca vor sa-l auda din nou. Si e normal ca nu toti sa fie impresionati. SI in cazul cuvantarii lui Pavel numai putini au devenit credinciosi. Dar asta e ok, pentru ca nu suntem intr-un concurs in care trebuie sa convertim cat mai multi oameni. Trebuie sa fim mereu constienti ca nimeni nu vine la Domnul daca nu este chemat de Dumnezeu, iar chestia asta nu putem sa o controlam. Tot ce putem sa facem este sa ne rugam pentru oameni, sa stam aproape de Domnul, iar cand EL ne trimite, sa mergem incredintati ca El a pregatit totul mai inainte si ca noi suntem onorati sa fim mesagerii Lui.

De asemenea, o alta idee interesanta este ca fiecare are felul lui de a fi si ozaziile de a vorbi oamenilor sunt diferite pentru diferiti oameni. Unii vad in fiecare colt de strada o ocazie de a predica Evanghelia. Pentru altii, lucrurile nu se intampla asa. Este gresit sa incercam retetele care merg penrtu altii. Fiecare are stilul lui de a se ruga, stilul lui de a canta si pentru fiecare ar trebui sa ne bucuram pentru ca felul in care se manifesta aduce slava lui Dumnezeu, iar asta e cel mai important lucru. Cred ca daca ne-am concentra mai mult pe El, pe relatia Lui cu noi in primul rand si pe relatia noastra cu ei din jur in al doilea rand, am constientiza mai mult cat de puternic e Domnul in noi si cat de frumos, placut si binecuvantat e drumul nostru cu el