Efeseni: de la intuneric la lumina (1)

La noi la biserica, predicile sunt pe marginea epistolei catre efeseni. In ultimele 3 saptamani ne-am invartit in jurul Ef 6:10-15. Toate aceste predici sunt despre lupta pe care o avem de dus, ca crestini, cu raul.
O sa incerc sa rezum fiecare din aceste predici.

Prima predica a fost din Ef 6:10-12. Prima si cea mai importanta idee este ca trebuie sa ne dam seama ca avem un dusman. Mi se pare ca asta e un aspect foarte important si nu intotdeauna evident. Mie mi se intampla sa am zile in sir in care sa ma simt rau sau sa fiu slaba si sa dau vina pe mine sau pe alti oameni. Cumva imi scapa mereu faptul ca exista un dusman al meu undeva, care ma pandeste si incearca sa ma indeparteze de la Cale. Si nu numai ca resuseste cateodata, dar cumva este ultimul la care ne gandim sa il consideram vinovat.

A doua chestie, pe care o stim cu totii dar nu stiu cata lume o constientizeaza (eu stiu ca fac periodic un efort in sensul asta dar, tot asa, imi scapa de foarte multe ori) este faptul ca nu oamenii sunt adevaratii nostri dusmani. Oamenii pot fi pioni mutati de spiritele care "joaca sah" cu noi. Oamenii pe care ii simtim ca dusmani se impart in doua posibile categorii: cei din jur, oamenii cu care intram in contact acasa, la munca ( comunistii, extremistii, etc :) ) si propria noastra persoana, si anume propiriile noastre rate-uri. Este foarte important sa nu confundam armele inamicului cu inamicul insusi.

Adevaratii nostri inamici sunt:
- diavolul si armata lui de ingeri cazuti
- firea noastra pamanteasca
- lumea

Diavolul se foloseste de lume si de firea noastra pamanteasca pentru a ne ispiti si a ne face sa pacatuim. Diavolul nu este omnipotent, si nu poate fi in mai multe locuri odata. Dar are o armata intreaga de ingeri cazuti (ingerii cazuti sunt ingeri care accepta adorare din partea oamenilor). Probabil ca armata asta e organizata in ierarhii si probabil ca de tine nu se ocupa direct satana, ci un inger cazut responsabil cu teritoriul unde stai de exemplu :).

Dar in Ef 2:1-3, diavolul este numit "domnul puterii vazduhului"; vazduh: inconsistenta, nu se poate construi nimic solid pe aer dar, in acelasi timp, este peste tot.

Cateva FAQs :) - intrebari puse frecvent

1. Nu cumva suntem paraonici? Oare nu are diavolul ceva mai bun de facut?
Diavolul nu are nimic mai bun de facut decat sa se opuna lui Dumnezeu

2. Cum pot sa-mi dau seama daca satana ma ispiteste sau ceea ce aud e vocea firii pamantesti?
Daca citim din Ef cap 2, probabil ca este vorba de amandoua. Fiecare are slabiciunile lui in firea pamanteasca. Diavolul stie sa le exploateze si o face, ispitindu-ne exact in acele slabiciuni.

3. De ce nu putem pur si simplu sa il urmam pe Domnul si sa Il lasam pe Isus sa se ocupe de satana?
Pentru ca trebuie sa constientizam faptul ca fortele raului exista. Daca ne dam seama ca atunci cand cadem este din cauza lor, daca ne dam seama ca atunci cand cineva ne pare dusman de fapt sunt spiritele de care se lasa condus, si asa mai departe, putem sa fim furiosi pe aceste forte ale raului, asa incat sa avem energia sa le combatem. Dumnezeu vrea sa fim furiosi pe satana.

Cantec

Un cantec cu cuvinte care se potrivesc foarte bine in viata mea din ultimul timp. Numai Domnul ma poate intari pe calea Lui, tot ce trebuie eu sa fac este sa-L pun pe primul loc, sa pun cuvintele Lui in fundul inimii mele (Prov 4:21), adica sa scot tot ce e acolo si sa-L pun numai pe El. Si toate celelalte vor veni pe deasupra.


DC Talk - "In the light"

I keep trying to find a life
On my own, apart from you
I am the king of excuses
I’ve got one for every selfish thing I do

What’s going on inside of me?
I despise my own behavior
This only serves to confirm my suspicions
That I’m still a man in need of a savior

(chorus)
I wanna be in the light
As you are in the light
I wanna shine like the stars in the heavens
Oh, lord be my light and be my salvation
Cause all I want is to be in the light
All I want is to be in the light

The disease of self runs through my blood
It’s a cancer fatal to my soul
Every attempt on my behalf has failed
To bring this sickness under control

Tell me, what’s going on inside of me?
I despise my own behavior
This only serves to confirm my suspicions
That I’m still a man in need of a savior

(repeat chorus)

Honesty becomes me
[there’s nothing left to lose]
The secrets that did run me
[in your presence are defused]
Pride has no position
[and riches have no worth]
The fame that once did cover me
[has been sentenced to this earth]
Has been sentenced to this earth

Tell me, what’s going on inside of me?
I despise my own behavior
This only serves to confirm my suspicions
That I’m still a man in need of a savior

[there’s no other place that I want to be]
[no other place that I can see]
[a place to be that’s just right]
[someday I’m gonna be in the light]
[you are in the light]
[that’s where I need to be]
[that’s right where I need to be]

Promisiune

1Cor 1:8: "El(Dumnezeu) va va intari pana la sfarsit, in asa fel ca sa fiti fara vina in ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos."

Ziua venirii Domnului pare un eveniment central al existentei noastre ca si crestini. Destul de multa lume citeste Biblia si totusi faptul Cuvantul vorbeste atat de mult despre aceasta zi nu pare sa impresioneze prea mult oamenii care nu Il au pe Duhul Sfant. Dar noi, cei care Il avem, ne dam seama ca ceva foarte important se va intampla atunci. Si ceva-ul acela cred ca are legatura cu salvarea noastra. Peste tot in Noul Testament suntem indemnati sa ascultam vocea Duhului. Poate ca foarte multi dintre noi stim ca El vorbeste atat de suav, e atat de discret.. Cateodata ne-am dori sa vorbeasca tare, sa nu ne lase sa gresim, sa ridice ziduri in fatza noastra pe caile care nu sunt dupa voia Domnului. Dar Dumnezeu ne-a dat libertate si, desi poate ca Il doare mai mult decat ne putem imagina, ne lasa sa mergem orbeste pe fel de fel de carari laturalnice, in loc sa mergem pe calea Lui.

Cred ca relatia cu Duhul Sfant are foarte mare legatura cu salvarea noastra. Ma gandesc la pilda cu fecioarele si candelele cu ulei. Toate aveau ulei in "ziua aceea", dar unele nu aveau destul. Oare cat de multi dintre noi s-au gandit si/sau stiu cat de mare e rolul Duhului Sfant in viata lor? Oare avem destul? Isus ne-a promis ca ne va da Duhul Sfant care sa ne invete toate lucrurile. Poate de asta ne zbuciumam inutil toata ziua, avem framantari care, cateodata nu stim de unde vin. Greutatile ne coplesesc cateodata, si mintea noastra e plina de intrebari, indoieli, dileme. Poate ca Duhul are raspunsurile. In Luca 21:36 suntem indemnati de Isus sa veghem tot timpul! Si cred ca asta are legatura cu faptul ca nu trebuie sa pacatuim. Pentru ca de fiecare data cand pacatuim, Duhul ramane cu noi, dar nu ne mai vorbeste. Vi s-a intamplat vreodata sa ascultati un cantec de lauda si sa va simtiti fericiti, sa simtiti prezenta Domnului, pacea si bucuria aceea care satura inima si sufletul? Vi s-a intamplat vreodata sa pacatuiti si sa va simtiti ingrozitor, parasiti, in intuneric? In momentul acela, daca Duhul ar vrea sa va spuna ceva, nu ar putea, pentru ca pacatul v-a departat de Dumnezeu..

Legat de 1Cor 1:8, Domnul ne promite ca ne va intari pentru a ramane neprihaniti pentru ziua aceea. Trebuie sa fim incredintati ca El e cu noi si ca mersul pe calea Lui e mult mai bun decat orice alt drum pe care am putea sa il alegem. Oamenii nu vor sti niciodata cand va veni ziua aceea. Dar Duhul Sfant este Dumnezeu, si ni s-a promis ca El ne va arata tot ce trebuie sa stim. Nu ar fi minunat sa putem vorbi cu El oricand am avea nevoie de raspunsuri, sfaturi, intarire ?

Evrei 4:14-16

Evrei 4:14-16 : "Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - sa ramanem toti in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie"

Cateva idei :

Credinta este cea care ne salveaza. Cand avem credinta, nu putem sa pacatuim. Pentru ca credinta inseamna ca avem incredere deplina in Dumnezeu, caile Lui, solutiile Lui. Cand pacatuim, credem ca alte cai/solutii sunt mai bune decat cele ale lui Dumnezeu, deci nu avem credinta. Orice pacat isi are radacinile in lipsa noastra de credinta. Imi place foarte mult modul asta de a privi lucururile, pentru ca are sens. Mi-e foarte greu sa iau lucrurile pentru ca "asa scrie in Biblie", fara sa le inteleg. Dumnezeu ne-a dat la toti creiere, plus ca Duhul Sfant este cu noi si ne lumineaza mintile cand Il rugam asta. Ferice de omul care isi pune gandurile in lumina Domnului!

A doua idee : Isus a fost ispitit "in toate lucrurile" !! Ma gandeam ca noi toti pacatuim mai mult sau mai putin. Daca vorbim cu un frate/sora despre asta, si respectivul nu se lupta cu pacatul care ne chinuie pe noi, n-o sa ne inteleaga in veci, o sa ne judece automat, si o sa fim ultimii neleguiti in ochii lui/ei desi si persoana respectiva are problemele lui/ei. Dar daca vorbim cu cineva care are aceeasi problema, o sa ne inteleaga si o sa fie capabil sa ne incurajeze si intareasca. Isus a fost ispitit cu toate chestiile posibile, deci El ne poate intelege si ierta. Putem merge la El cu orice problema, putem vorbi cu El despre orice. Trebuie numai sa ne deschidem inimile cu incredere, sa fim sinceri si sa nu-I ascundem nimic. Nu e minunat ?

Am auzit la un moment dat ideea ca daca Isus nu a pacatuit niciodata, atunci cum poate El sa inteleaga cu adevarat pacatul. Si m-am gandit, pur si simplu, cum e cand esti ispitit. E foarte greu si cateodata nu gasesti taria sa te rogi, sa spui "piei, Satana" si cazi in pacat. Si dup-aia iti pare rau, iti ceri iertare, etc. E cu atat mai greu sa rezisti ispitei decat sa pacatuiesti. Deci, faptul ca Isus nu a pacatuit niciodata face ca totul (fiecare ispita) sa fi fost mult mai greu pentru El.

Biserica

Astazi predica a fost din Ef 5:1-2 : "Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupacum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu"

Iata cateva idei :

Ca si copii ai lui Dumnezeu, suntem chemati sa urmam pilda lui Dumnezeu, sa fim cat mai aproape de imaginea Lui, asa cum ne-a creat El sa fim. Pentru a fi ca imaginea Lui, trebuie sa traim o viata in dragoste. Dragostea este un concept foarte vag si interpretabil in ziua de azi. Oamenii cred ca iubesc si se simt foarte bine cand isi iubesc prietenii sau familia. Inseamna asta oare ca sunt asa cum ii vrea Dumnezeu mereu ? Nu, si stim ca omenirea (oamenii care nu il cunosc pe Dumnezeu) traieste sub semnul pacatului, chiar daca oamenii iubesc.

Atunci cum este dragostea de care vorbeste Cuvantul Domnului si ce inseamna ea? Cand iubesti pe cineva in Domnul, cauti binele acelei persoane, vrei sa-i faci binele, vrei sa faci lucruri in folosul persoanei respective. Este un gen de dragoste care implica sacrificiu, un gen de dragoste incomoda si care implica suferinta. Dragostea este o actiune, o actiune care de multe ori costa scump (vezi felul in care ne-a iubit Isus). Dragostea care nu te costa nimic nu e dragoste in sensul biblic al cuvantului.

In viata noastra de crestini, facem compromisuri tot timpul. Pentru ca e greu sa traiesti o dragoste care costa. E mult mai usor sa ne multumim cu dragostea in sensul lumii, o dragoste care ne aduce numai beneficii. Ne place sa iubim pentru ca sa fim fericiti, ca sa ne fie bine, ca sa ne simtim bine si comod..

Gandul si dorinta de a fi in imaginea lui Dumnezeu par imposibile. Cum am putea sa iubim ca Dumnezeu, care are o cantitate infinita de mila si rabdare? Lucrul asta e posibil, pentru ca noi, la randul nostru, am fost iubiti de Dumnezeu. Noi, asa cum suntem, tzarana, plini de pacate si greseli. Iubirea pe care o avem pentru cei din jur este un raspuns pentru iubirea pe care Dumnezeu a avut-o fatza de noi. De aceea trebuie sa meditam in fiecare zi la dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi. Pentru ca numai asa putem sa ne dam seama cam cat de mare trebuie sa fie ea, si, numai lucrul asta ne poate face sa iesim in lume si sa traim o dragoste de la Domnul.

Pentru ca Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem, putem si noi la randul nostru sa iubim oamenii. Si suntem chemati sa o facem. A doua cea mai mare porunca e sa ne iubim vecinul. Adica oamenii care locuiesc in acelasi bloc, pe aceeasi strada, oamenii cu care lucram, oamenii cu care venim in contact in fiecare zi. Indiferent de culoarea pielii, varsta, etc. Si trebuie sa-i iubim ca pe noi insine. Oare putem sa iubim femeia de serviciu ca pe noi insine ? Sau gunoierul ... ?

Si cea mai importanta parte: scopul final al dragostei noastre este ca Dumnezeu sa fie glorificat. Pentru ca noi nu suntem orientati catre oameni, ci suntem orientati catre Dumnezeu. Nu trebuie sa multumim oamenii, ci sa-L multumim pe Dumnezeu. Si scopul dragostei noastre pentru oameni este ca Dumnezeu sa fie multumit: Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu""

Prov 21:31

Am auzit azi dimineata la radio un cuvant de incurajare care mi-a placut foarte mult: prov 21:31 O sa dau citatul cum l-am auzit la radio, in engleza, pentru ca mi se pare mai accesibil decat ce am gasit in Biblia mea in romana, desi sunt sigura ca zic acelasi lucru : "Do your best, expect for the worst, but trust in the victory of the Lord". ("Da-ti toata silinta, asteapta-te la ce e mai rau, dar fii incredintat ca victoria este a Domnului")

Cred ca citatul este din "The message", traducerea Bibliei in limbaj contemporan.

Cantecul de azi

Un cantec minunat, care mie mi-L aduce pe Domnul mai aproape parca...

Mark Schultz - "I AM"

I AM the Maker of the Heavens
I AM the Bright and Morning Star
I AM the Breath of all Creation
Who always was
And is to come

I AM the One who walked on water
I AM the One who calmed the seas
I AM the Miracles and Wonders
So come and see
And follow Me
You will know

chorus:
I AM the Fount of Living Water
The Risen Son of Man
The Healer of the Broken
And when you cry
I AM your Savior and Redeemer
Who bore the sins of man
The Author and Perfecter
Beginning and the End
I AM

I AM the Spirit deep inside you
I AM the Word upon your heart
I AM the One who even knew you
Before your birth
Before you were

chorus

Bridge:
Before the Earth (I AM)
The universe (I AM)
In every heart (I AM)
Oh, where you are (I AM)
The Lord of Lords (I AM)
The King of Kings (I AM)
The Holy Lamb (I AM)
Above all things

chorus:
Yes, I AM Almighty God, your Father
The Risen Son of Man
The Healer of the Broken
And when you cry
I AM Your Savior and Redeemer
Who bore the sins of man
The Author and Perfecter
Beginning and the End
I AM

Filipeni 4

Duminica, la grupul de tineri am meditat la Filipeni, cap 4. Doua lucruri mi-au atras atentia in mod placut.

Primul este diferenta dintre credinta si incredere. Incredere avem in lucrurile pe care le putem demonstra, atinge, etc. Credinta este legata de lucrurile pe care nu le poti demonstra, pentru care nu ai dovezi. Salvarea noastra vine prin credinta.
Cineva spunea ca fapul ca Isus a trait, a murit si a inviat sunt, toate, fapte istorice. Cine "crede" ca aceste lucruri s-au intamplat nu inseamna ca are credinta. Inseamna ca crede aceste lucruri, pentru ca sunt demonstrate stiintific. Probabil ca sunt o multime de oameni pe pamantul asta care cred ca sunt mantuiti pentru ca cred ca Isus a inviat si se inseala. Credinta este siguranta pe care o simti cand te rogi pentru ceva care pare imposibil, sau cand Ii incredintezi Domnului o problema si stii ca El o va rezolva, stii ca in mainile Lui e in siguranta si va fi rezolvata in cel mia bun mod posibil.

Imi place foarte mult analogia cu constructia unei case. Unii oameni cred ca daca cunosc planul de mantuire, sunt mantuiti. Dar daca nu se incred in Domnul, e ca si cand ar avea doar planul unei case, si nu casa in intregime. Planul unei case nu ii va apara de frig sau ninsoare...

Al doilea lucru care m-a frapat a fost Filipeni 4:6,7 : "Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Isus Hristos". E foarte interesant ca nu zice rugati-va, cereti si vi se va da. Nu zice nici macar rugati-va si cereti cu multumiri si veti primi. Spune ca veti avea pacea lui Dumnezeu in inimile voastre. Ce putem sa ne dorim mai mult ? Cum credeti ca se leaga asta cu Ioan 15:7 : "Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da"