Efeseni: de la intuneric la lumina (1)

La noi la biserica, predicile sunt pe marginea epistolei catre efeseni. In ultimele 3 saptamani ne-am invartit in jurul Ef 6:10-15. Toate aceste predici sunt despre lupta pe care o avem de dus, ca crestini, cu raul.
O sa incerc sa rezum fiecare din aceste predici.

Prima predica a fost din Ef 6:10-12. Prima si cea mai importanta idee este ca trebuie sa ne dam seama ca avem un dusman. Mi se pare ca asta e un aspect foarte important si nu intotdeauna evident. Mie mi se intampla sa am zile in sir in care sa ma simt rau sau sa fiu slaba si sa dau vina pe mine sau pe alti oameni. Cumva imi scapa mereu faptul ca exista un dusman al meu undeva, care ma pandeste si incearca sa ma indeparteze de la Cale. Si nu numai ca resuseste cateodata, dar cumva este ultimul la care ne gandim sa il consideram vinovat.

A doua chestie, pe care o stim cu totii dar nu stiu cata lume o constientizeaza (eu stiu ca fac periodic un efort in sensul asta dar, tot asa, imi scapa de foarte multe ori) este faptul ca nu oamenii sunt adevaratii nostri dusmani. Oamenii pot fi pioni mutati de spiritele care "joaca sah" cu noi. Oamenii pe care ii simtim ca dusmani se impart in doua posibile categorii: cei din jur, oamenii cu care intram in contact acasa, la munca ( comunistii, extremistii, etc :) ) si propria noastra persoana, si anume propiriile noastre rate-uri. Este foarte important sa nu confundam armele inamicului cu inamicul insusi.

Adevaratii nostri inamici sunt:
- diavolul si armata lui de ingeri cazuti
- firea noastra pamanteasca
- lumea

Diavolul se foloseste de lume si de firea noastra pamanteasca pentru a ne ispiti si a ne face sa pacatuim. Diavolul nu este omnipotent, si nu poate fi in mai multe locuri odata. Dar are o armata intreaga de ingeri cazuti (ingerii cazuti sunt ingeri care accepta adorare din partea oamenilor). Probabil ca armata asta e organizata in ierarhii si probabil ca de tine nu se ocupa direct satana, ci un inger cazut responsabil cu teritoriul unde stai de exemplu :).

Dar in Ef 2:1-3, diavolul este numit "domnul puterii vazduhului"; vazduh: inconsistenta, nu se poate construi nimic solid pe aer dar, in acelasi timp, este peste tot.

Cateva FAQs :) - intrebari puse frecvent

1. Nu cumva suntem paraonici? Oare nu are diavolul ceva mai bun de facut?
Diavolul nu are nimic mai bun de facut decat sa se opuna lui Dumnezeu

2. Cum pot sa-mi dau seama daca satana ma ispiteste sau ceea ce aud e vocea firii pamantesti?
Daca citim din Ef cap 2, probabil ca este vorba de amandoua. Fiecare are slabiciunile lui in firea pamanteasca. Diavolul stie sa le exploateze si o face, ispitindu-ne exact in acele slabiciuni.

3. De ce nu putem pur si simplu sa il urmam pe Domnul si sa Il lasam pe Isus sa se ocupe de satana?
Pentru ca trebuie sa constientizam faptul ca fortele raului exista. Daca ne dam seama ca atunci cand cadem este din cauza lor, daca ne dam seama ca atunci cand cineva ne pare dusman de fapt sunt spiritele de care se lasa condus, si asa mai departe, putem sa fim furiosi pe aceste forte ale raului, asa incat sa avem energia sa le combatem. Dumnezeu vrea sa fim furiosi pe satana.