20 iulie 2006

Cuvantul de azi

Citeam saptamana trecuta din Biblie cu o prietena de la biserica, si am dat de un pasaj care este pur si simplu, atat de bogat in contzinut ca am fost lasata cu gura cascata. Este binecuvantarea de la sfarsitul cartii lui Iuda. Iata-l: Iuda (1:)24 : "Iar a Aceluia, care poate sa va pazeasca de orice cadere, si sa va faca sa va infatisati fara nici o prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti veci si acum si in veci, Amin."

Mi se pare rugaciunea perfecta. Daca reusim sa o spunem cu toata inima si sa credem cu toata inima in ce spune, cred ca nu exista binecuvantare mai mare...Mi se pare ca spune tot. Numai El poate sa ne pazeasca de orice cadere. Si poate. Iar daca se intampla sa cadem, inseamna ca nu stam destul de aproape de EL si ca nu ne bazam suficient pe ajutorul pe care EL poate sa ni-l dea (cand mi se intampla asta, asta e lucrul care imi da speranta, pentru ca stiu ca pot sa ma apropii mai mult de Domnul si sa fiu mai ascultatoare si numai asta poate sa ma salveze..). Si numai El poate sa ne faca sa ne infatisam fara prihana inaintea Lui. Nu putem face asta numai prin puterile noastre. Tot ce putem sa facem este... sa nu facem nimic, sa ne lasam in voia Lui, sa-I incredintam vietzile noastre si sa avem incredere ca ne poate schimba. Si cred ca putem face asta numai daca Il iubim cu adevarat. Pentru ca cum altfel sa avem o astfel de incredere?